Oare doar mie mi se pare de prost gust sa feliciți public un copil pentru ca a terminat clasa a doua și a primit o diploma?
Pai nu e firesc ca un copil sănătos, susținut de familia lui sa termine onorabil toate clasele de la 1 la 12?
Nu e ridicol sa îți lauzi copilul ca e perfect și ca nu ți-a făcut niciodată probleme când el poate a fost la limita corigenței la o materie școlară?
Mi s-o părea mie…
Nu e ridicol sa ne erijam in deținătorii răspunsurilor despre Nutriție, estetică, sănătate și noi suntem supraponderali și astfel derutăm ascultătorii?
E ridicol să umblam cu fuste scurte când suntem mai purii sau e semn de spirit tânăr?
E ok sa spunem ca soțul nostru e cel mai bun dintre cei mai buni? Care e scara după care masuram?
Cum e corect sa spunem „cel mai bun medic sau cel mai cunoscut“?
Evident, că în microuniversul nostru familial copilul nostru e cel mai bun, câinele e cel mai deștept, soțul cel mai bun șofer, noi, femeile cele mai bune bucătărese (eu ma delimitez de treaba asta cu bucătăreasa), dar dacă o spunem public cu siguranța vom stârni in cazul cel mai fericit zâmbete subtile.