De când am pășit pe o scenă, am știut că asta e viața
mea. Că asta îmi doresc să fiu: artist. Nu știam atunci ce soartă mi-a hărăzit Dumnezeu….
M-am născut într-o familie de oameni tineri. Foarte tineri. Poate prea tineri pentru a avea copii…. Dar am venit pe lume și, chiar dacă viața i-a despărțit pe ai mei, eu am rămas cu ceva de la tata: numele și talentul muzical.
Talentul l-am șlefuit cu multă muncă și sacrificii și timpul a dovedit că anii copilăriei nu au fost irosiți, dimpotrivă! Celor ce astăzi li se pare facilă meseria de actor sau solist vocal profesionist și
încearcă să „sară” peste etape, le-aș spune doar atât: vă invit o
lună să faceți ce facem noi. O lună, nu 30 de ani!
Nu e ușor să fii artist, mai ales în România! Aici contează pe cine ai în spate sau cum arăți. De puține ori artistul are șansa să se prezinte exact așa cum e în fața publicului. Și doar cei norocoși reușesc.
În România, să fii artist e o continuă luptă. Cu prejudecățile oamenilor, cu sistemul în care cu greu îți găsești loc (dacă ești
norocos), cu lipsa fondurilor și muuulte altele.Dar câtă lumină! Câtă bucurie poți dărui! Câtă dragoste poți primi de la public! Toate neajunsurile pălesc în fața bucuriei zilnice de a putea să îți faci meseria, într-o țară în care artistul este adeseori privit ca un neadaptat.
Și dacă mai ești și norocos, cum am fost eu, ai șansa la
cea mai frumoasă viață!
Viață de artist.
Doar un artist.
Dar câtă bucurie!
De sub „masca de artist” răzbate sensibilitatea, finețea unui talent șlefuit prin multă muncă, ce nu se sfârșește odată cu școala, educația și perseverența. Aceasta e actrița Roxana Olșanschi, acesta e omul Roxana Olșanschi.