Suntem sau nu, generațiile, în conflict? Nu putem nega diferențele de opinii dintre tineri și cei bătrâni, categorie din care, încet-încet, ajung să fac și eu parte, diferențe generate de gradul de educație, instruire, cultură și, mai ales de nivelul de energie al fiecărui individ. Bun, și ăsta ar fi un motiv suficient să aruncăm critici în stânga și în dreapta, fără noimă și fără a ne referi la cazuri particulare, concrete? Evident că nu, generalizarea, pe lângă faptul că ne îndepărtează mult de o imagine clară asupra societății, prezintă riscul de a-i „condamna” pe oamenii de treabă. Îmi aduc aminte despre adolescența și tinerețea mea, perioade în care, pe baza entuziasmului cu care așteptam să pornesc în viață, eram pus la colț de „bătrânii” înțelepți. Mă deranja faptul că nu încercau mulți să mă înțeleagă, ce vise am, ce speranțe, ce proiecte sau ce am de oferit lumii. Faptul că vedeam diferit lucrurile mă făcea să fiu un ciudat care nu merită atenție.
Revenind la momentele actuale, vreau să subliniez, cu voia ta, cititorule, că nu toți tinerii sunt pierduți pentru societate, așa cum nu toți bătrânii sunt câștigați. Nu se pune problema să negăm lacunele pe care le avem, dar este o eroare să rămânem în analiza socială numai la dificultățile sau accidentele pe care le întâlnim.
Da, există cazuri de tineri needucați, de tineri care se droghează, de tineri violenți și/sau de tineri fără valori morale bine consolidate în sistemele lor psiho-sociale, dar îmi permit să reamintesc faptul că avem elevi olimpici, tineri care învață și se pregătesc temeinic pentru a deveni oamenii pe umerii cărora vom lăsa societatea de mâine încolo. Ne place să consumăm știrile negative, iar acestea circulă cu viteză foarte mare, ba, mai mult decât atât, mai punem și de la noicând dăm mai departe informația, iar asta face să se creeze o imagine falsă despre copiii noștri. Nu sunt nici mai răi, nici mai buni decât copiii altor neamuri. Poate că nu ar strica să îi iubim mai mult, să le spunem că sunt valoroși celor care sunt, să-i ajutăm pe cei care au rămas în urmă și să nu edificăm în fața lor o lume rece și neprimitoare. Îi va răni pe ei și ne va costa pe noi.
Pe de altă parte, avem bătrâni ursuzi!? Cum să nu!?… Bătrânețea este grea, vine la pachet cu suferințe sufletești și trupești. De la o zi la alta este tot mai greu să zărești speranța într-o societate măcinată de minciuni, corupție, ipocrizie, demagogie și mercenariat public plătit din greu pentru apărarea deciziilor lipsite de sens și în favoarea oricui, mai puțin a românilor. Cu atât mai puțin în favoarea celor care au construit țara asta. În asemenea condiții se explică valul de critici către tânăra generație, critici exprimate ca efect al unei nevoi de defulare emoțională. Faptul că se explică astfel unul dintre mecanisme nu înseamnă sunt legitime comportamentul și atitudinile permanent critice la adresa junilor români. Opiniile nemulțumiților de calitatea odraslelor noastre se răspândesc la fel de repede din cauza avidității cu care înghițim tot ce este negativ, comportament care este generat de o pornire lăuntrică de a părea fiecare dintre noi că suntem, totuși, mai buni decât știm că suntem.
Părerea mea sinceră este că trebuie să nu uităm, noi ăștia bătrâni că am fost tineri, iar cei tineri să țină cont de faptul că timpul trece. Dar pentru asta e nevoie de ințelepciunea maturității pentru a construi drumurile sociale și de elanul tineresc pentru ca acestea să fie parcurse repede și cu succes.
Respect😇
Cred că o importanţă deosebită pentru societate o are proporţia de tineri pierduţi. Pentru că acest lucru determină „liniştea” societăţii şi chiar bunăstarea ei. În ce priveşte bătrânii care nu au fost câştigaţi, ei sunt o pierdere tot pentru tineri, batrânii fiind „influencerii” celor tineri pe care, aceştia, nu pot mereu să-i deceleze ca „aşa da, aşa nu”.